Ion Creanga

La 31 decembrie 1889 s-a stins din viata unul din cei mai indragiti povestitori romani: Ion Creanga.
S-a nascut intr-o zona de o rara frumusete printre oameni ce isi castigau existenta cu sudoarea fruntii.
Minunate sunt cuvintele lui Calinescu via-a-vis de aceste meleaguri:
"Brazi mari si drepti, fagi, stejari,iar mai spre stancarie jnepeni si ienuperi acopera inaltimile. Apele curg in clocote peste bolovani,mai inguste ori mai largi,presarate de copaci retezati si de plute. Acolo unde padurea se mai ostoieste se zaresc pe poloage turmele. Satele se indeasa pe marginea apei spanzurate aproape, cautand sa fure din deal.Casele de barne incheiate sunt mici, muruite si varuite, cu caciuli de sindrile, cu o prispa joasa in fata. Inauntru o odaie, doua, cuptor mare, tavan de grinzi, scule putine, rudimentare si crestate, lînuri, burdufuri cu branza, piei, blanuri, caci oamenii sunt harnici. Unii taie grinzi in paduri si le imping la vale pe Bistrita, slujindu-se de un topor lung cu cioc, altii sunt oieri, stau vara cu turmele in munte, iar spre toamna se lasa la iernatic spre Iasi."
Smaranda cea neobosita si "deschisa la minte" s-a straduit din rasputeri sa-si faca baiatul preot si aproape ca a izbutit in ciuda opozitiei lui Stefan, sotul ei, pentru care cel mai important lucru era ca fiul lui sa fie gospodar in sat, nu "logofat" caruia ii sufla vantul prin buzunare.
Dar nu prin profesia de diacon va ramane Creanga nemuritor(la aceasta a renuntat, chiar daca era un gurmand si-i placeau colacii si coliva), ci prin povestirile lui care ne aduc in fata o lume trecuta si totusi actuala.
Intamplari "inchipuite" sau in care a fost direct implicat atrag prin felul cum sunt povestite atat pe copilul care abia descopera lumea, cat si pe adultul care se regaseste in nazdravaniile lui Nica.
Cine nu zambeste cand reciteste "Amintiri din copilarie", Soacra cu trei nurori", "Capra cu trei iezi" ,"Danila Prepeleac", "Punguta cu doi bani", "Povestea porcului", "Fata babei si fata mosneagului", Ivan Turbinca", "Povestea lui Harap-Alb"...?
La trecerea dintre ani, cand paharele vor fi pline, sa varsam o picatura pentru sufletul copilului balai care zambea soarelui pentru a imbuna vremea...fugea la scaldat si se intorcea spasit acasa fara haine si flamand... fura pupaza sau ciresele matusii...
Si...revin: ar trebui sa varsam doua picaturi, doar Creanga sta la masa cu Eminescu pe care nu s-a indurat sa-l lase singur in ajun de Anul nou!