Translate

vineri, 25 septembrie 2009

Poveste ...cu tâlc

Era odata un rege care avea 4 neveste.

Cel mai mult o iubea pe cea de-a patra sotie, pe care o imbraca cu straie din cele mai scumpe si o trata cu cele mai fine delicatese. Ii dadea tot ce era mai bun.

De asemenea, o iubea si pe cea de-a treia sotie si ea era cea cu care se mandrea cel mai mult in fata regatelor vecine. Totusi, regele traia cu teama ca aceasta sotie il va lasa intr-o zi pentru un altul.

Regele o iubea si pe cea de-a doua sotie. Ea era confidenta lui si era intotdeauna draguta, intelegatoare si rabdatoare cu el. De cate ori regele avea o problema, putea avea incredere in ea ca il va ajuta sa treaca peste momentele grele.

Prima sotie a regelui era foarte loiala si isi adusese o mare contributie in mentinerea regatului. Totusi, regele nu o iubea pe prima sotie. Desi ea il iubea cu adevarat, el de abia o observa!

Intr-o zi, regele simti ca sfarsitul ii este aproape. Se gandi la viata lui plina si isi spuse: "Acum am patru sotii cu mine, dar cand voi muri, voi fi singur."

O intreba pe cea de-a patra nevasta: "Te-am iubit cel mai mult, ti-am daruit cele mai frumose haine si ti-am aratat cea mai mare grija. Acum, eu am sa mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?"

"Nici vorba!" replica cea de-a patra sotie, si pleca fara un alt cuvant. Raspunsul ei strapunse inima regelui ca un cutit.

Regele o intreba si pe cea de-a treia sotie: "Te-am iubit toata viata mea. Acum ca mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?"

"Nu!" veni raspunsul celei de-a treia sotii. "Viata e prea buna! Cand vei muri, ma voi recasatori!" Inima regelui se stranse de durere.

Apoi o intreba si pe cea de-a doua sotie: "Intotdeauna am gasit la tine intelegere si ajutor si mereu ai fost acolo pentru mine. Cand voi muri, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?"

"Imi pare rau, nu te pot ajuta de data aceasta!" replica cea de-a doua sotie. "Te pot doar inmormanta si voi veni la mormantul tau." Regele fu devastat si de acest raspuns.

Apoi se auzi o voce: "Eu te voi urma oriunde vei merge!" Regele se uita imprejur si vazu ca cea care rostise aceste cuvinte era prima sotie.Era atat de slaba, pentru ca suferise mult din cauza foamei si a neglijarii sale!

Adanc indurerat, regele spuse: "Trebuia sa fi avut mult mai multa grija de tine cand am avut ocazia!"

In realitate, noi toti avem 4 sotii in viata noastra:

Cea de-a patra sotie este TRUPUL nostru. Indiferent cat timp si efort investim in a-l face sa arate bine, el ne va lasa cand murim.

Cea de-a treia sotie este AVEREA noastra. Cand murim, merge la altii.

Cea de-a doua sotie ar fi FAMILIA SI PRIETENII. Indiferent cat de apropiati ne-au fost in timpul vietii, ei nu pot decat sa vina la mormantul nostru dupa ce nu mai suntem.

Prima sotie este SUFLETUL nostru. Adesea este neglijat in goana dupa averi, bunastare si putere. Totusi, SUFLETUL este singurul care ne va urma oriunde vom merge.

Deci, sa-l cultivam, sa-l facem puternic si sa-l bucuram acum, pentru ca este singura particica din noi care ne va urma si va fi cu noi pentru totdeauna.

Sursa MAIL

duminică, 20 septembrie 2009

Doctori

Suntem o tara de oameni bolnavi! Bolnavi in sensul adevarat al cuvantului! Spitalele, policlinicile, chiar si cabinetele particulare sunt luate cu asalt de milioanele de oameni care merg , nu pentru a-si face cate un control de rutina, ci pentru a-si trata boli care nu le mai permit sa amane un consult medical.
Si cand ajungi in situatia disperata de a consulta un medic, chiar si pe cel de familie, incepe pentru tine o adevarata aventura.
Dupa o asteptare deloc placuta, in care ai posibilitatea sa-ti revezi viata si sa-ti amintesti toate pacatele, ba chiar sa te si caiesti, intri la medic. Acesta, plin de pacienti, cu hartiile pe care trebuie sa le completeze, te asculta printre picaturi. Trebuie sa spui totul repede(bine ar fi sa ai o lista cu toate problemele, ca altfel risti sa nu ti le amintesti, chiar daca acasa, in timpul in care tot ai amanat vizita,si pe hol ti-ai "facut lectia").
Unii doctori dau urgent un verdict si o reteta. Dupa ce cumperi medicamentele,care nu sunt deloc ieftine,vii acasa si constati ca unele nu-ti sunt de folos pentru ca sunt contraindicate la celelalte boli pe care le ai.
Doctorul, in graba mare, a uitat sa te intrebe daca mai suferi si de altceva!
Altii,mai prudenti, recomanda ceva analize. Pana le faci, pana intri din nou la doctor cu ele trece ceva timp. Astepti si suferi. Doar asa te calesti!
Cand ai intrat cu hartiile in brate, medicul a si uitat de tine. Nu prea mai stie unde te-a trimis si de ce.
Urmeaza reteta si medicamentele pe care nu le poti lua!
Astazi putini medici mai pun mana pe pacient. Totul se reduce la un monolog. Tu vorbesti si el scrie deja reteta, trimiterea sau citeste vreun dosar.
La particular,daca doctorul vrea sa se afirme, te trateaza cu mai multa atentie (nu prea multa!)
Si un lucru ciudat: acelesi medic ,care la cabinetul particular se poarta cat de cat omeneste, in spital nu te mai recunoaste, chiar daca ai fost la cabinetul privat de multe ori si i-ai lasat multi bani!
Da-ne,Doamne, sanatate!

joi, 17 septembrie 2009

Sa zambim putin!

Un copil, la gradinita, incearca sa isi incalte cizmulitele. Pentru ca nu
se descurca, a cerut ajutorul educatoarei. Cu tot trasul si impinsul,
cizmulitele nu voiau nicidecum sa intre. Pana cand a reusit totusi sa il
incalte, educatoarei i-au aparut broboane de transpiratie pe frunte. De
aceea aproape ca i-au dat lacrimile cand copilul i-a zis:
- Doamna, dar sunt puse invels…
Intr-adevar, erau puse gresit… Nu a fost cu nimic mai usor sa ii scoata
cizmulitele decat sa i le puna, totusi a reusit sa isi pastreze calmul
pana cand cizmulitele au fost iar incaltate, tot cu sudoare pe frunte, dar
de data aceasta asa cum trebuia. Insa atunci baietelul a zis:
- Cizmulitele astea nu sunt ale mele!!!
In loc sa tipe la el “De ce nu mi-ai spus?”, educatoarea si-a muscat buza
si inca o data s-a chinuit sã il descalte. Cand s-a terminat chinul
descaltatului, baietelul i-a spus:
- Sunt cizmulitele flatelui meu. Mama mi-a zis sa le incalt pe astea azi.
Acum ea nu mai stia ce sa faca… Sa planga sau sa rada? A reusit totusi
sa stranga suficienta rabdare pentru a se lupta din nou cu cizmulitele.
Cand, in sfarsit, l-a incaltat, inainte de a-l trimite afara la joaca, l-a
intrebat:
- Si acum, unde iti sunt manusile? Trebuie sa ti le pun in maini ca sa
poti pleca afara!
- Le-am bagat in cizmulite ca sa nu le pield…

Sursa:mail

marți, 15 septembrie 2009

O zi frumoasa

Azi am fost "mai linistita". Inaintea primei ore au sosit copiii insotiti de parinti. Fiecare parinte vrea ca fiul sau fiica sa stea in prima banca. Greu sa-i lamuresti ca si in prima, si in ultima e cam acelasi lucru. Am rezolvat problema spunandu-le ca ii voi aseza dupa inaltime (dar voi tine seama de cei ce au probleme cu vederea, au ochelari).Asa am si facut dupa ce dumnealor au plecat. Maine ma astept la alte dorinte! Sa vedem ce o sa iasa!
Cei mici sunt tare "ocupati":s-a descheiat pantalonul, le e sete din cinci in cinci minute, vor la toaleta,si-au pierdut batista(care pana la urma e intr-un buzunar pe care au uitat sa-l cerceteze...)Am mers cu ei prin scoala( nu s-au multumit pana nu au intrat peste tot:cancelarie,sala de sport, biblioteca...). Oricum, am iesit bine la "inspectie".
Am iesit cu ei in curte si s-au jucat,zic eu, pe saturate. La sfarsitul ultimei ore, cand nu prea mai aveam grai a intrat in clasa sotul meu,profesor de matematica la acelasi liceu. Eu eram prin spatele clasei "sa rezolv o problema importanta" a unui copil, iar sotul in fata clasei. Un prichindel i-a spus:
-Auzi,eu sunt seful tau!
Sotul a ramas pe moment descumpanit, apoi a intrebat:
-Ce ai spus?
Prichindelul:
-Eu sunt seful tau!
Sotul i-a raspuns:
-Numai azi imi poti fi sef!
Nu mi-a spus de intamplare pana acasa. Am ras amandoi.
Dar sotul a strans masa si mi-a zis sa ma odihnesc!

luni, 14 septembrie 2009

Ce zi, Doamne!

Astazi am avut o zi tare grea.
A inceput un nou an scolar si eu am luat clasa I. Cateva zile am alergat pentru a pregati cele necesare: manuale legate cu fundita, baloane(munca ,nu gluma pentru a le umfla si a le pune pe bete), ecusoane pentru fiecare copil, bomboane, clasa pusa la punct, liste, procese verbale pe care sa le semneze parintii. Si toate acestea in conditiile in care am avut si un deces in familie.
Deci m-am impartit asa: la ora 8 am fost la scoala, la ora noua am primit copiii in clasa (ce mai bucurie pe cei mici care au fost intampinati cu flori si cantece de copiii pe care i-am avut anii trecuti!). Au rasfoit manualele au discutat vrute si nevrute, abia i-am stapanit, daca se poate spune asa. Fiecare avea ceva de spus , indiferent de subiectul propus! Ce mai...
Apoi au venit notabilitatile si s-au tinut discursuri.
Am fugit acasa, m-am schimbat si am plecat la inmormantare.
De la ora cinci am avut sedinta cu parintii care a durat pana la opt. Timp de mancare nu am prea avut, dar ce mai conteaza! Acum sunt prea obosita si nu imi mai este nici foame. Am baut un pahar cu apa si imi ajunge!
Asta e viata.
De multe ori nu vedem ca este scurta si cand realizam asta e prea tarziu.
Una peste alta a mai trecut o zi!

vineri, 11 septembrie 2009

Inceput de an

Si dupa atata munca depusa pentru a-i primi cum se cuvine pe bobocei sa ne distram putin!


Mohammed intra in clasa I


- Cum te numesti? intreaba invatatoarea.
- Mohammed.... raspunde copilul.
- Aici suntem in Franta , nu exista Mohammed. De acum inainte numele tau va fi Jean-Francois, ii raspunde invatatoarea.

Seara, ajunge Mohammed acasa.
- Cum a fost prima zi de scoala, Mohammed? il intreba mama.
- Numele meu nu este Mohammed, suntem in Franta, iar numele meu, de acum inainte, este Jean-Francois.
- Aoleu, iti este rusine de numele tau, vrei sa iti faci de ras parintii, mostenirea ta, religia ta?
Sa iti fie rusine Mohammed!!! dupa care ii trage o mama de bataie.

Apoi mama il cheama pe sotul ei, pentru a-i trage si acesta o mama de bataie.

Merge a doua zi Mohammed la scoala. Cand il vazu invatatoare cu atatea vanatai pe el, il intreba:

- Ce ai patit, micutul meu Jean-Francois?
- Ei bine, doamna invatatoare, la nici doua ore dupa ce am devenit francez am fost atacat de doi arabi!...

Sursa: MAIL

duminică, 6 septembrie 2009

Nunta

Dragostea nu tine seama de criza si uite asa in fiecare sambata localurile din oras sunt pline, nu ca oamenii ar merge la un restaurant din dorinta de a iesi din casa si de a mai scuti gospodina de treburile din bucatarie, ci fiindca doi tineri s-au indragostit si au hotarat sa-si petreaca restul vietii impreuna. (Ca ea va sta mai mare parte din acest rest in bucatarie, e alta poveste!)
Nunta presupune un stres fantastic pentru multa lume: tineri, parinti, nasi, preoti,care la sfarsitul zilei nu mai au glas, patroni de localuri si nu in ultimul rand pentru nuntasi, interesati de "cat mai merge masa".
Nuntile sunt organizate in functie de posibilitatile financiare ale protagonistilor. Cum nu ma invart in cercuri"inalte", particip si eu la asemenea evenimente organizate de oameni de conditie medie. Am observat ca oriunde s-ar desfasura, la un local cu pretentii sau la o cantina,muzica este cam aceeasi. Peste tot am auzit "Hai, hai, cu sanioara...", "Ma dusei sa trec la Olt",Trandafir de la Moldova" (desi Moldova e departe de locul unde se desfasoara evenimentul) si mai nou"Pusca si cureaua lata". Chiar si artistii consacrati nu rateaza aceste cantece. Oare e comoditate sau s-a constatat ca "poporul " le doreste?

sâmbătă, 5 septembrie 2009

Tabara de matematica

Spre sfarsitul lunii august,din initiativa catorva profesori inimosi, are loc in fiecare an la Voineasa Tabara Nationala de Matematica. Anul acesta tabara s-a desfasurat in trei serii. Au participat elevi din mai multe judete si elevii olimpici. Sunt cuprinsi in acesta activitate si elevi din clasele II-IV. Poate veti spune ca e prea mult pentru un copil din clasele mici sa stea o saptamana departe de parinti si sa mai faca si matematica, dar daca i-ati fi vazut cu cat entuziasm au participat la activitati ati fi ramas uimiti. Pe langa orele de matematica, au fost organizate diferite activitati: intreceri sportive, drumetii, vizionarea unui spectacol de teatru prezentat de Teatrul "Anton Pann", discoteca,...
Scopul principal a fost insa pregatirea inaintea inceperii anului scolar.Pe langa orele de matematica efectuate la scoala din Voineasa, elevii au avut si teme pe care le efectuau in camere. Mi-a placut ca lucrau individual, iar acolo unde nu stiau cereau ajutorul colegilor. Cand nici unul nu "dadea de cap" problemei usile profesorilor insotitori le erau deschise. La sfarsitul celor sapte zile s-a dat concurs cu premii in bani. Castigati au fost insa toti participantii.
Parerea copiilor:"a fost super!"
Parerea profesorilor: "ne-ar prinde bine o saptamana de odihna."
Cred si eu: sa ai grija de o ceata de nazdravani nu e usor!

Premiu de la Elena Marin - Alexe

Premiu de la Elena Marin - Alexe
Multumesc mult!

Premiu de la Geanina

Premiu de la Geanina
Multumesc frumos! Si eu il daruiesc tuturor celor care intra pe blogul meu. La multi ani!