Translate

luni, 29 octombrie 2012

Te pui cu presa?

Zilele trecute, un ziar local publica un articol in care directorul de la colegiul unde am lucrat si eu era facut cu ou si otet pentru ca ar fi strigat la un ziarist. Totul a pornit de la un zvon aruncat de cine stie ce taietor de frunza la caini (ca tot avem destui!) cum ca o fetita de clasa I ar fi fost rapita la iesirea din scoala. Directorul nu a confirmat zvonul si ziaristul a insistat. Scos din rabdari, probabil, directorul a ridicat tonul la respectivul. De aici un articol in ziar in care directorul era numit "om insipid, incolor si inodor" care de 15 ani sta la conducerea institutiei si nu a putut fi dat jos pentru ca "are pile". Inspectoratul scolar era somat sa puna la conducere un om mai "tanar si mai capabil".
Cred ca ziaristul isi doreste pe altcineva mai tanar la conducere, de...poate, cu avantul tineretii pune omul de-o rapire, ceva sa aiba si presa ce scrie. Un director de scoala in care nu exista batai, scandaluri, rapiri...nu e bun!
 

vineri, 26 octombrie 2012

Cainii comunitari

Am citit pe net o stire care m-a cutremurat. O fetita de 9 ani din Bacau  a fost sfasiata de o haita de caini in plina strada. A fost salvata de niste trecatori, dar are rani grave. E cumplit! Orasele sunt pline de astfel de haite si numai Domnul stie cum astfel de lucruri nu se intampla mai des. Primarul nostru organizeaza cate un "eveniment" (ca sa folosesc exact cuvintele lui) legat  de aceasta problema. La "eveniment" participa in general "iubitorii de animale" si cateva persoane care nu mai suporta haitele care devin din ce in ce mai numeroase si mai agresive. Oamenii se cearta zdravan, "evenimentul" se termina, primarul scrie pe retele de socializare despre "realizare", maidanezii raman pe strada.
Traim sub dominatia cainilor care fac legea!
Pacat de bietele victime printre care ne putem numara si noi oricand!

duminică, 7 octombrie 2012

Copilaria...atunci!

Ieri, am mai prins un an in buchetul vietii. Privind in urma, cred ca cea mai fericita parte a vietii a fost copilaria, o copilarie fara telefon mobil, fara calculator, fara tablete...., dar cu multi prieteni si tovarasi de joaca. Daca in timpul zilei eram ocupati cu muncile in gospodarie la care s-au adaugat mai tarziu scoala, temele..., serile erau ale noastre.
Primavara vara si toamna jucam oina. Bateam si prindeam mingea ca niste "profesionisti" ce eram! Strigatele noastre se auzeau pana departe. Alergam de mancam pamantul, incat, sositi acasa, atipeam la masa. (Cati dintre copii mai stiu azi oina? Eu am incercat sa-i invat, dar nu "a prins"!)
Iarna venea randul patinelor, schiurilor si, spre disperarea parintilor, chiar al ghiozdanelor, care alunecau grozav pe gheata in drum spre casa.
In serile lungi citeam. Nu aveam prea multe carti, dar le imprumutam de la unul la altul sau de la bibloteca de la caminul cultural. Si, cum eram premianta (na, ca ma laud!),  primeam la sfarsitul  anului un teanc destul de mare de carti (nu cumparate de parinti, ca azi, ci daruite de scoala!) Aveam ce citi vara, cand treburile gospodaresti erau   terminate.
Vedeti, nu spun nimic de televizor pentru ca nu insemna prea mult pentru noi, copiii. In shimb imi amintesc cu placere serbarile scolare cu cantece, dansuri, piese de teatru...
Minunate erau intrecerile culturale intre comune la care participa toata suflarea, de la cei mai mici la batrani.  Noi aveam un cor care era imbatabil, datorita unui inimos invatator ( fost luptator in al doilea razboi mondial) care, culmea, stia sa faca de toate: dirija, canta la vioara, ne-a invatat sa facem poze, ne-a predat fizica, dar nu numai teorie ci pe viu, in sala in care era aparatul de proiectie de la care seara ne dadea filme, ne-a invatat sa  ingrijim plantele si , cum spunea Creanga, ne-a invatat "multe altele, de care aminte nu-mi mai aduc, dar care au ramas intiparite in suflet ca seminte care eu incoltit mai tarziu". Acestui om ii datorez faptul ca am devenit dascal, dar recunosc smerita ca nu am putut fi atat de buna ca el oricat m-am straduit!

Premiu de la Elena Marin - Alexe

Premiu de la Elena Marin - Alexe
Multumesc mult!

Premiu de la Geanina

Premiu de la Geanina
Multumesc frumos! Si eu il daruiesc tuturor celor care intra pe blogul meu. La multi ani!