Translate

duminică, 26 septembrie 2010

Ani de liceu...

...care s-au scurs ca un vis frumos...ani din viata, care s-au scurs pe neobservate, dar au lasat urme doar pe fete, zic eu, care am participat la o alta intalnire a colegilor de liceu ai sotului.
Anii multi, 45,au facut ca unii dintre fostii colegi sa priveasca intalnirea doar de sus, din imparatia Domnului, altii,foarte putini, sa nu poata face deplasarea. Cei mai multi, chiar cu medicamentele in buzunare, au raspuns prezent la strigarea de suflet a unei colege inimoase si, cu masini personale sau adusi de copiii, au tinut sa-si mai imbratiseze fostii colegi.
Au raspuns prezent si diriginta, si alti trei profesori care in ciuda anilor au fost o prezenta onoranta si extrem de placuta.
Au curs lacrimi de fericire sau de durere, dupa caz.
Fiecare a avut o poveste a lui, cele mai multe referindu-se la copii si la nepoti.
Am privit evenimentul putin mai detasata, erau colegii sotului, dar m-a miscat solidaritatea si intelegerea dintre acesti oameni pe care soarta i-a adus intr-un moment din viata sa petreaca niste ani intr-un liceu impreuna.
Ce poate fi mai graitor decat faptul ca atunci cand unul din colegi a spus ca si-a uitat medicamentul pentru inima acasa, altii, care stateau mai aproape si aveau acasa respectiva pilula s-au urcat in masina si au venit cu ea?
Profesorii si acum ca si altadata s-au manifestat ca niste parinti. Un domn profesor, trecut binisor de 80 de ani, mi-a spus razand ca sotul mai facea prostioare in liceu. Eu i-am raspuns ca acum face prostioare mai mari (apropo de faptul ca al meu barbat se sprijinea intr-un baston fiindca isi fracturase acum patru saptamani peroneul, jucand fotbal cu elevii!). Domnul i-a luat apararea si m-a scos "vinovata":"asa l-ai educat!" a fost replica distinsului profesor. Ce sa mai zic? Fusese elevul dumnealui!
In rest, voie buna,sampanie, hore si sarbe, urari de bine si pareri de rau ca a sosit din nou despartirea.
Cum trece viata!

sâmbătă, 18 septembrie 2010

Pensionare la 65 de ani...

...o gluma sinistra, cel putin pentru cei din invatamant!
Imaginati-va o invatatoare la 65 de ani in fata unei clase de prichindei greu de stapanit.
Imaginati-va ca doamna are de predat printre altele si educatia fizica! Ce exercitii demonstrative va face in fata micutilor! Cum o vor privi pustii!
Imi amintesc o intamplare hazlie relatata de un elev:
Cu ani in urma la liceu a fost adus sa suplineasca un fost profesor care se pensionase de catva timp. Omul a predat o lectie intr-o zi, in alta zi a venit si a predat aceeasi lectie...Elevii, cu bun simt, nu au zis nimic, dar cand a venit in ora urmatoare si a vrut sa predea aceeasi lectie unul a indraznit:"Tataie, treci mai departe ca pe aceasta ai mai predat-o de doua ori!"
Pe aceeasi persoana am intalnit-o si eu pe holul scolii cautand... scarile!
Cand varsta de pensionare va ajunge la 65 de ani, in invatamant va fi nevoie de oameni care sa le arate profesorilor usa clasei la care vor preda...aceeasi lectie!

sâmbătă, 11 septembrie 2010

Cadouri pentru copii

In fiecare an scolar cadrele didactice se straduiesc sa puna cate ceva pe bancile elevilor in prima zi de scoala, chiar daca si portofelele lor sunt goale.
Anul acesta, primarul a promis ghiozdane si rechizite pentru toti copiii din municipiu din clasele I-IV.
Nu am prea crezut in promisiunile lui, dar joi am avut surpriza sa fim chemati la administrator pentru a lua ghiozdanele.
Nu sunt cine stie ce, par mai mult niste rucsacele, dar e foarte bine ca putem da cate ceva elevilor.
In primii ani de invatamant elevii primeau manuale noi in fiecare an scolar. Imi amintesc ca le legam cu funde si alaturi puneam cate o floare.
Cu timpul, manualele au inceput sa se transmita, astfel incat o carte trece si pe la 5 elevi. La fiecare inceput de an primim 3-4 manuale noi si astfel putem renunta la cele care nu mai pot fi folosite.
In aceste conditii, preferam sa transmitem cartile la sfarsit de an scolar, pe de o parte sa nu stricam farmecul primei zile din an cu ele, iar pe de alta parte cu speranta ca unii parinti, care isi permit, vor cumpara pentru copiii lor manuale noi.
Deci, nu se putea pune problema sa asezam pe banci manuale.
Ghiozdanelele, asa cum sunt , au venit la momentul oportun.
Asteptam rechizitele promise! Tineti-ne pumnii!

marți, 7 septembrie 2010

Ne-au lovit rau criza si ...guvernul

Dupa ce ca ne-au luat un sfert din salariu (chiar si din banii de concediu!), acum ni s-a marit numarul de elevi la clasa. Aveam 24, iar azi s-a desfiintat o clasa si acum am 30.
Nici nu vreau sa ma gandesc ce ma asteapta cu 30 de pitici!
Guvernantii nostri chiar si-au propus sa termine si ce mai ramasese in urma jafului de 20 de ani.
Sa vedem ce va mai urma!

duminică, 5 septembrie 2010

Tabara de matematica Voineasa (II)

Fiind tabara nationala de matematica, elevii au avut zilnic ore de matematica pe care le-au facut la scoala din comuna Voineasa. Aici am gsit in fiecare an intelegere din partea conducerii scolii si programul s-a putut desfasura normal intre orele 9 si 13.Dupa ore la 13 ,30 se servea masa, apoi era program de voie pana la 16 (asta nu insemna ca elevii puteau pleca hai-hui prin statiune, ci se putea odihni, puteau iesi in zona de langa hotel, puteau juca fotbal pe terenul din statiune, puteau lucra ...)
De la ora 16 in unele zile s-au organizat drumetii. Aici am cam avut emotii, o doamna profesoara a plecat cu o parte din elevi pe munte fara ghid si au avut ceva probleme pana sa gaseasca drumul de intoarcere. Mi s-a parut ciudat ca doamna nu s-a ingrijorat dupa patania din prima zi si a avut probleme mai serioase si in ziua urmatoare.
Voineasa e inconjurata de locuri minunate, dar a te aventura pe munte fara ghid e un risc prea mare. Insa totul e bine cand se termina cu bine si cred ca doamna nu va mai face altadata imprudenta de a pleca insotita de elevi in zone necunoscute.
O excursie frumoasa au facut o parte din copii cu un microbuz la lacul de acumulare de la Vidra. Zona e superba, pacat ca nu stim sa o exploatam!
Ceilaltii copii au fost in drumetii insotiti de un ghid si totul a fost perfect, daca nu luam in seama faptul ca "orasenii" nostri au venit franti de oboseala.
Ei, dar oboseala nu i-a impiedicat sa danseze la discoteca pentru elevi pana in jur de 11 noaptea.
Apoi venea greul pentru noi: nu voiau sa se culce. Mai cu rugaminti, mai cu amenintari (maine va trimitem acasa!) intrau in camere, dar acolo mai faceau galagie pana spre unu, doua. Noi eram franti seara, iar ei nu s-ar mai fi sculat dimineata!
Tabara a fost minunata pentru elevi, desi au avut si de invatat. In fiecare zi aveau de facut teme pentru ziua urmatoare. Se straduiau de zor singuri sau cu colegii.Cei ce mai intampinau probleme cereau ajutorul colegilor si ramaneai uimit cand intrai in cate o camera si ii gaseai pe paturi, pe fotolii, pe jos cu carti si caiete lucrand de zor. Cu clasele a opta lucrau si profesorii dupa-amiaza in biblioteca hotelului.
La plecare am cerut unor fete din clasa a opta sa stranga mai repede lucrurile ...veneau autocarele dupa noi...si s-au cam suparat. Le-am spus:"ei, hai ca asta e ultima tabara, gata mai suportati-ne putin" si am avut surpriza sa -mi spuna: "Ce, doamna, mai venim si la anul!"
Inseamna ca s-au simtit bine!
M-am bucurat si m-am intristat:la anul vor veni altii,ele vor fi la liceu si profesorii nu le vor mai lua, asa cum s-a intamplat anul acesta cu cateva eleve ce au trecut in clasa a noua si care si-au dorit sa vina cu noi, dar nu s-a mai putut.
Oricum, pentru cei ce doresc sa petreaca cateva zile intr-o zona cu aer curat, Voineasa ramane o optiune!

vineri, 3 septembrie 2010

Tabara de matematica Voineasa (I)

Ca in fiecare an o parte din profesorii de matematica din orasul nostru au organizat o tabara de matematica la Voineasa si cum sotul a avut mai multi copii m-a luat si pe mine sa-l ajut.
Cazarea s-a facut la hotelul Lotru (doua stele romanesti). Prin urmare nu am avut nici un fel de pretentii. Stiam ce ne asteapta: mobilier vechi de pe vremea "impuscatului", grupuri sanitare cu chiuvete, cazi, vase de toaleta ce puteau fi folosite cu ceva retinere, personal amabil.
Ceva nou: au inlocuit lifturile cu unele "mai destepte". Chiar ne-am bucurat fiindca in anii trecuti aveam emotii cand copiii se urcau in ele.
Hotelul are 6 etaje si in momentul sosirii noastre nu avea mai mult de 10 turisti, deci personalul a fost foarte bucuros ca am ocupat doua nivele. Si pentru noi a fost convenabil deoarece copiii nu sunt foarte cuminti si mai fac nazdravanii, iar in alte conditii nu am fi fost primiti cu ei.
Masa a fost servita la restaurantul Lotru, care in anii trecuti avea si orchestra. Acum, cand nu s-a dat nici un bilet pentru tratament de catre stat si statiunea e pustie, si-au pierdut locul de munca si "artistii".
Mancarea a fost destul de buna si suficienta, dar copiii nostri sunt foarte mofturosi:unii nu mananca ciorba (ma gandesc ca mamele fiind foarte ocupate nu mai gatesc si copiii mananca doar ce gasesc pe la chioscuri!), altora nu le place carnea...
Am stat pe langa ei si nu i-am tot indemnat.Cu chiu cu vai luau cateva linguri. La cateva ore de la masa dadeau iama prin cofetarie si isi luau tot felul de produse nesanatoase. Mare lucru nu am putut face in aceasta privinta, mai ales ca unii parinti ii sustineau prin telefon.
Voi continua sa scriu despre acest subiect intr-o postare viitoare.

Premiu de la Elena Marin - Alexe

Premiu de la Elena Marin - Alexe
Multumesc mult!

Premiu de la Geanina

Premiu de la Geanina
Multumesc frumos! Si eu il daruiesc tuturor celor care intra pe blogul meu. La multi ani!