Translate

duminică, 26 septembrie 2010

Ani de liceu...

...care s-au scurs ca un vis frumos...ani din viata, care s-au scurs pe neobservate, dar au lasat urme doar pe fete, zic eu, care am participat la o alta intalnire a colegilor de liceu ai sotului.
Anii multi, 45,au facut ca unii dintre fostii colegi sa priveasca intalnirea doar de sus, din imparatia Domnului, altii,foarte putini, sa nu poata face deplasarea. Cei mai multi, chiar cu medicamentele in buzunare, au raspuns prezent la strigarea de suflet a unei colege inimoase si, cu masini personale sau adusi de copiii, au tinut sa-si mai imbratiseze fostii colegi.
Au raspuns prezent si diriginta, si alti trei profesori care in ciuda anilor au fost o prezenta onoranta si extrem de placuta.
Au curs lacrimi de fericire sau de durere, dupa caz.
Fiecare a avut o poveste a lui, cele mai multe referindu-se la copii si la nepoti.
Am privit evenimentul putin mai detasata, erau colegii sotului, dar m-a miscat solidaritatea si intelegerea dintre acesti oameni pe care soarta i-a adus intr-un moment din viata sa petreaca niste ani intr-un liceu impreuna.
Ce poate fi mai graitor decat faptul ca atunci cand unul din colegi a spus ca si-a uitat medicamentul pentru inima acasa, altii, care stateau mai aproape si aveau acasa respectiva pilula s-au urcat in masina si au venit cu ea?
Profesorii si acum ca si altadata s-au manifestat ca niste parinti. Un domn profesor, trecut binisor de 80 de ani, mi-a spus razand ca sotul mai facea prostioare in liceu. Eu i-am raspuns ca acum face prostioare mai mari (apropo de faptul ca al meu barbat se sprijinea intr-un baston fiindca isi fracturase acum patru saptamani peroneul, jucand fotbal cu elevii!). Domnul i-a luat apararea si m-a scos "vinovata":"asa l-ai educat!" a fost replica distinsului profesor. Ce sa mai zic? Fusese elevul dumnealui!
In rest, voie buna,sampanie, hore si sarbe, urari de bine si pareri de rau ca a sosit din nou despartirea.
Cum trece viata!

3 comentarii:

  1. Nu am am avut de unde sa stiu ce vei posta astazi!Era imposibil.Si totusi,toata ziua nu mi-a iesit din cap ca la anul se implinesc 35 de ani de la terminarea liceului...ca intalnirea de 10 ani am organizat-o singura...ca cele de 20 si de 30 de ani nu le-a organizat nimeni....
    Imi inchipui ca a fost frumos...de neuitat...

    RăspundețiȘtergere
  2. Ema- a fost emotionant!
    Daca mai ai putere, organizeaza si urmatoarea intalnire.
    Trebuie ca intr-o clasa sa fie si astfel de oameni inimosi!

    RăspundețiȘtergere
  3. o reintalnire emotionanta!
    se evoca amintiri ,se rade se plange.
    toate fac parte din viata!

    RăspundețiȘtergere

Premiu de la Elena Marin - Alexe

Premiu de la Elena Marin - Alexe
Multumesc mult!

Premiu de la Geanina

Premiu de la Geanina
Multumesc frumos! Si eu il daruiesc tuturor celor care intra pe blogul meu. La multi ani!