Colinde din Ţara Loviştei

Soţul meu este originar din Ţara Loviştei, un ţinut de o rară frumuseţe, locuit din timpuri străvechi.
Sărbătoarea Naşterii Domnului este întâmpinată aici cu colinde transmise din generaţie in generaţie. Spre deosebire de colindele pe care le auzim la tv, acestea se păstrează nemodificate. Datorită arhaismelor par greu de înţeles de către omul contemporan.
Ritualul se desfăşura în fiecare an după acest tipic:
În dimineaţa zilei de Ajun (24.XII) , pe la ora 4, veneau capii de familii din sat purtând pe umeri coşurile sau desagii plini cu „colindeţi”(covrigi, nuci, mere şi pere păstrate în fân) şi se stângeau la o casa mai mare . Formau două preuci (grupuri de colindatori care cantau alternativ) ,bătrâni şi tineri laolaltă, şi începeau să colinde.
Colindau până se făcea ziuă, după care mergeau în centrul satului şi împărţeau „colindeţii” copiilor .
Seara pornea ceata de colindători formată din băieţi majori şi doi, trei bărbaţi proaspăt căsătoriţi, buni colindători, grupaţi în două preuci. Colindau la fereastră, până ce gazda ii poftea în casă. Intrau cântând „Ce te domn bun veseleşti”, cântau colinde cu temă creştină, colindau toţi copiii şi toţi tinerii din familie, luau darul şi plecau cântând ”Ferice de-aceşti domni buni”. La ivirea zorilor, obosiţi şi răguşiţi, urcau pe dealul Pietrişului şi cântau ”Ziorile”.
Cu banii strânşi şi cu spijinul fetelor din sat orgnizau " Masa băieţilor “ (revelionul) şi plăteau muzica pentru a cânta la hora satului de la Crăciun până la Sf. Ion.
Frumoase tradiţii! Mare păcat ca incet-incet pier!

Postez aici versurile a două minunate colinde, din "arhiva" sotului meu, cu regretul ca nu pot posta si melodiile lor:

CE TE DOMN BUN VESELEŞTI
(Colind la intrarea în casă)

Ce te domn bun veseleşti, florile dalbe
De-aşa casa-mpodobeşti,
De-aşa casă şi încă masă,
Ce ţii vadra plină rasă
Şi ai tins faţă de mătasă,
Cu ciucuri de galben fir?
Sau vin fraţi, sau vin fârtaţi,
Sau fini mici, ce-ai botezat,
Au mai mari, ce–ai cununat?
Grăia gazd-acestor case:
Nu vin fraţi, nu vin fârtaţi,
Nici fini mici , ce-am botezat,
Nici mai mari, ce-am cununat,
Ci mi-aştept pe Dumnezeu,
Ca să cine El cu mine!
De-aşa mult nu va stătea,
Mâine-n zori s-o ridica.
Lasă-n casă sănătate
Şi în curte bogătate,
Rodu-n codru să rodească,
Câmpii dalbi să înflorească,
‘ceşti domni buni să-mbogăţească!
Sus din vestea lui Hristos,
Să-mi fiţi domni buni sănătoşi!


ZIORILE
( Colind de încheiere a colindatului,cântat la ivirea zorilor pe dealul Pietriş, pentru a fi auzit în tot satul)

- Voi, ziori de ziuă,
Voi vă revărsaţi, ziorel de ziuă
Ce vă tot grăbiţi
Voi cu revărsatu?
Cocoşi n-au cântatu,
Popa n-a tocatu,
Nici noi n-am somnatu
Şi am tot umblatu
Şi-am tot colindatu
Cele văi adânci
Şi cei munţi cărunţi.
Nu-s cărunţi de nori,
Sunt cărunţi de flori.
Dar noi tot umblând
Şi tot colindând,
Fostu-ne-am aflat
În vârf de munte-nalt,
De doi vulturi suri
Din aripi bătând,
Din ciocuri muşcând,
Gheare zgâriind.
Aripi poleite,
Ciocuri oţelite,
Gheare arămite.
- Dar pe ce se bat?
Tot pe o cunună.
Cât timp s-au luptat
Cununa au scăpat.
Colindătorii o luară
Şi la fete-o dară
De se cununară
Şi se măritară.