Mihai Eminescu

La 15 ianuarie se implinesc 160 de ani de la nasterea celui supranumit "Luceafarul poeziei romanesti", Mihai Eminescu.
Cine ar putea vorbi mai bine despre Eminescu (exceptand opera sa) decat cei ce l-au cunoscut?
Cuvintele lui Caragiale, Calinescu, si Tudor Vianu nu mai au nevoie de nici un comentariu.

Ion Luca Caragiale:
„Aşa l-am cunoscut atuncea, aşa a rămas până în cele din urmă momente bune: vesel şi trist; comunicativ şi ursuz; blând şi aspru; mulţumindu-se cu nimica şi nemulţumit totdeauna de toate; aci de o abstinenţă de pustnic, aci apoi lacom de plăcerile vieţii; fugind de oameni şi căutându-i; nepăsător ca un bătrân stoic şi iritabil ca o fată nervoasă. Ciudată amestecătură! – fericită pentru artist, nefericită pentru om!”

Tudor Vianu :
"fără Eminescu am fi mai altfel şi mai săraci".

George Calinescu:
„Astfel se stinse în al optulea lustru de viaţă cel mai mare poet, pe care l-a ivit şi-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie şi peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, şi câte o stea va veşteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-şi strângă toate sevele şi să le ridice în ţeava subţire a altui crin de tăria parfumurilor sale.”

A iubit femeia chiar daca aceasta la dezamagit adeseori si a trebut sa-si impuna sa fie "nemuritor si rece".
Si-ar fi dorit sa nu o imparta cu nimeni, chir daca ar fi trebuit sa traiasca departe de lume:
„Tu trebuie să ştii, Veronică, că pe cât te iubesc, tot aşa – uneori – te urăsc; te urăsc fără cauză, fără cuvânt, numai pentru că-mi închipuiesc că râzi cu altul, pentru care râsul tău nu are preţul ce i-l dau eu şi nebunesc la ideea că te-ar putea atinge altul, când trupul tău e al meu exclusiv şi fără împărtăşire. Te urăsc uneori pentru că te ştiu stăpână pe toate farmecele cu care m-ai nebunit, te urăsc presupunând că ai putea dărui din ceea ce e averea mea, singura mea avere. Fericit pe deplin nu aş fi cu tine, decât departe de lume, unde să n-am nici a te arăta nimănui şi liniştit nu aş fi decât închizându-te într-o colivie, unde numai eu să am intrarea.”

O alta doamna trecatoare prin viata lui Eminescu a fost Mite Kremnitz, cumnata lui Maiorescu. Pentru ea a scris poezia "Atat de frageda". Sa-i ascultam pe cei de la Mondial si sa-i multumim Domnului pentru ca ni l-a dat pe Eminescu!