La 15 ianuarie se implinesc 160 de ani de la nasterea celui supranumit "Luceafarul poeziei romanesti", Mihai Eminescu.
Cine ar putea vorbi mai bine despre Eminescu (exceptand opera sa) decat cei ce l-au cunoscut?
Cuvintele lui Caragiale, Calinescu, si Tudor Vianu nu mai au nevoie de nici un comentariu.
Ion Luca Caragiale:
„Aşa l-am cunoscut atuncea, aşa a rămas până în cele din urmă momente bune: vesel şi trist; comunicativ şi ursuz; blând şi aspru; mulţumindu-se cu nimica şi nemulţumit totdeauna de toate; aci de o abstinenţă de pustnic, aci apoi lacom de plăcerile vieţii; fugind de oameni şi căutându-i; nepăsător ca un bătrân stoic şi iritabil ca o fată nervoasă. Ciudată amestecătură! – fericită pentru artist, nefericită pentru om!”
Tudor Vianu :
"fără Eminescu am fi mai altfel şi mai săraci".
George Calinescu:
„Astfel se stinse în al optulea lustru de viaţă cel mai mare poet, pe care l-a ivit şi-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie şi peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, şi câte o stea va veşteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-şi strângă toate sevele şi să le ridice în ţeava subţire a altui crin de tăria parfumurilor sale.”
A iubit femeia chiar daca aceasta la dezamagit adeseori si a trebut sa-si impuna sa fie "nemuritor si rece".
Si-ar fi dorit sa nu o imparta cu nimeni, chir daca ar fi trebuit sa traiasca departe de lume:
„Tu trebuie să ştii, Veronică, că pe cât te iubesc, tot aşa – uneori – te urăsc; te urăsc fără cauză, fără cuvânt, numai pentru că-mi închipuiesc că râzi cu altul, pentru care râsul tău nu are preţul ce i-l dau eu şi nebunesc la ideea că te-ar putea atinge altul, când trupul tău e al meu exclusiv şi fără împărtăşire. Te urăsc uneori pentru că te ştiu stăpână pe toate farmecele cu care m-ai nebunit, te urăsc presupunând că ai putea dărui din ceea ce e averea mea, singura mea avere. Fericit pe deplin nu aş fi cu tine, decât departe de lume, unde să n-am nici a te arăta nimănui şi liniştit nu aş fi decât închizându-te într-o colivie, unde numai eu să am intrarea.”
O alta doamna trecatoare prin viata lui Eminescu a fost Mite Kremnitz, cumnata lui Maiorescu. Pentru ea a scris poezia "Atat de frageda". Sa-i ascultam pe cei de la Mondial si sa-i multumim Domnului pentru ca ni l-a dat pe Eminescu!
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereDespre Eminescu s-a cam spus tot.Eu il consider sufletul neamului romanesc.
RăspundețiȘtergereintensitatea spiritului romanesc ar trebui respectat.Pentru ca Eminescu asta a dua peste veacuri...framantare,traire,suflet,frumosul si evolutia noastra.o zi frumoasa draga marada
RăspundețiȘtergereFoarte frumoasa poezia si excelent cantecul celor de la Mondial.
RăspundețiȘtergereElena - s-au spus multe si se vor spune inca. El traieste si tine sa ne demonstreze ca a fost un clarvazator, un geniu!
RăspundețiȘtergerenakudo - un suflet zbuciumat si neinteles, obligat adesea sa se umileasca la cei ce nu meritau nici sa-i stearga urmele pasilor!
RăspundețiȘtergereAsa-i lumea asta:apreciaza omul doar cand nu mai este!
Geocer - da, minunata ca aproape intreaga lui opera!
RăspundețiȘtergereSi cantecul e deosebit!