Cutremurator cazul fetitei ce a murit la Busteni! Numai parinte si cadru insotitor sa nu fii in o astfel de situatie! Eu, care am fost deseori in tabere de recreere sau tematice, pot spune acum cu mana pe inima ca doar Dumnezeu ne-a ferit copiii si pe noi de la astfel de evenimente. Noi ne-am straduit, dar necazul putea veni oricand. Imi amintesc ca eram in tabara de matematica de la Voineasa. Acolo,erau copii de la mai multe scoli din judet si din alte judete.
O profesoara de geografie de la alta scoala, venita ca supraveghetor, a hotarat ca intr-o zi sa-i invete pe copii sa se orienteze in teren. Si-a ales ca loc muntele! Asa ca a plecat cu un grup de vreo zece elevi de la scoala dumneaei.
Nu s-au mai intors pana la masa de seara si toti am inceput sa ne ingrijoram. S-au dat telefoane la copii si am aflat ca se ratacisera. Culmea, doamna sustinea ca detine controlul! Copiii se plangeau ca nu nimeresc drumul, se intuneca...jale mare! Organizatorul taberei a luat-o pe doamna la telefon si i-a cerut sa ramana pe loc. Ne temeam sa nu cada in vreo prapastie fiindca zona este destul de periculoasa. S-a cerut sprijinul unui cetatean care cunostea bine zona si care ne insotea mereu cand plecam in drumetie. Au pornit spre ei toti barbatii din tabara, cu apa, paturi... I-au adus tarziu, spre miezul noptii morti de foame, murdari si speriati. Intre timp unii copii, care realizasera impasul in care se aflau, isi alertasera parintii. Telefoanele au sunat fara oprire.
Personalul hotelului a fost la inaltime si i-a asteptat cu ceai si mancara calda.
Ne-am bucurat toti ca s-a terminat cu bine, dar pentru doamna imprudenta aceasta a fost prima si ultima tabara de matematica la care a participat.
E bine ca la astfel de activitati sa participe oameni cu picioarele pe pamant, care isi cunosc limitele si care nu expun copiii la pericole.
O profesoara de geografie de la alta scoala, venita ca supraveghetor, a hotarat ca intr-o zi sa-i invete pe copii sa se orienteze in teren. Si-a ales ca loc muntele! Asa ca a plecat cu un grup de vreo zece elevi de la scoala dumneaei.
Nu s-au mai intors pana la masa de seara si toti am inceput sa ne ingrijoram. S-au dat telefoane la copii si am aflat ca se ratacisera. Culmea, doamna sustinea ca detine controlul! Copiii se plangeau ca nu nimeresc drumul, se intuneca...jale mare! Organizatorul taberei a luat-o pe doamna la telefon si i-a cerut sa ramana pe loc. Ne temeam sa nu cada in vreo prapastie fiindca zona este destul de periculoasa. S-a cerut sprijinul unui cetatean care cunostea bine zona si care ne insotea mereu cand plecam in drumetie. Au pornit spre ei toti barbatii din tabara, cu apa, paturi... I-au adus tarziu, spre miezul noptii morti de foame, murdari si speriati. Intre timp unii copii, care realizasera impasul in care se aflau, isi alertasera parintii. Telefoanele au sunat fara oprire.
Personalul hotelului a fost la inaltime si i-a asteptat cu ceai si mancara calda.
Ne-am bucurat toti ca s-a terminat cu bine, dar pentru doamna imprudenta aceasta a fost prima si ultima tabara de matematica la care a participat.
E bine ca la astfel de activitati sa participe oameni cu picioarele pe pamant, care isi cunosc limitele si care nu expun copiii la pericole.
Nici copiii, nici taberele nu mai sunt ca altădată...E dificil.
RăspundețiȘtergereE periculos!
RăspundețiȘtergere