Întâlnire de suflet

Ce poate fi mai frumos decât o întâlnire dupa 25 de ani de la terminarea clasei a IV-a? Foştii mei elevi de acum 25 de ani ne-au invitat pe mine şi pe profesorii pe care i-au avut
în clasele V- VIII la şcoală. Am avut emoţii mari si toată săptămâna am încercat să recunosc chipuri şi să-mi aduc aminte nume, privind o veche fotografie alb-negru. Nu am prea reuşit, de aceea am pornit spre şcoală cu mari emoţii. Aici mi-am dat seama ca m-am chinuit în zadar. Copiii pe care-i ştiam nu mai erau. Au venit la întâlnire oameni la 35-36 de ani. Nu a fost nevoie sa-i recunosc, au considerat că e firesc să nu-i mai ştiu şi s-au prezentat zâmbind.
Greu să mai recunoşti în tinerii din faţa ta pe copiii de ieri.
Emoţiile au fost mari de ambele părţi. Ne-am depănat fiecare amintirile şi am vorbit sincer despre viaţa noastră aşa cum e ea.M-a impresionat sinceritatea "copiilor" şi faptul că nu a existat nici o barieră ( de statut social, sex...). Erau colegii de clasă care glumeau ,se şicanau sau se întristau când vreunul îşi spunea necazul.
Noi, cadrele didactice, am fot acum prietenii care am ascultat şi ne-am spus, la rândul nostru, povestea vietii.
Câţiva foşti elev nu au venit din motive obiective...erau plecaţi din ţară, alţii au avut ceva reţineri. Îmi pare rău că nu au realizat ca îşi vor întâlni foştii colegi, care nu îi vor judeca , ci se vor bucura doar de revedere.
A fost minunat...şi daca veţi fi invitaţi la asemenea evenimente, nu le rataţi pentru nimic în lume!