Si iarasi despre parinti...parinti care nu constientizeaza sau nu vor sa constientizeze ca fiul/fiica nu sta prea bine cu sanatatea. Mi-a fost dat sa intalnesc in ultimul timp cazuri in care copiii aveau o problema de sanatate, iar parintii au refuzat sa-i duca la medic.
Cand le-am spus ca avem un necaz: copilul apropie nepermis de mult cartea de ochi, sau nu are o pozitie corecta a corpului, sau e prea firav pentru varsta lui...parintii m-au privit cu neincredere, uneori cu ciuda. Cum sa spun eu ca e o problema cu cel mic? Copilul lor e cel mai ... ce sa aiba?
Nu obisnuiesc sa fac afirmatii gratuite si, de aceea, cand cred ca un lucru nu e in regula, insist pana ii urnesc. Din pacate, de cele mai multe ori am avut dreptate:copiii aveau probleme grave cu vederea, sau cu coloana, sau erau anemici, aveau viermisori intestinali... De curand, impinsi de la spate, niste parinti au aflat de la medici lucruri destul de urate, care nedescoperite ar fi creat neplaceri extrem de mari.
(Si, culmea, primul medic la care au apelat a spus ca totul e in regula, dar nu i-a facut nici un fel de analize.)
Acum ma intreb: tu, parinte, cand vezi copilul palid, cu greutatea la limita, cu dureri de orice fel, de ce nu-l duci la medic, de ce nu-i faci un rand de analize, de ce te minti? De ce e bun medicul superficial, care se uita doar la copil si spune ca e normal sa fie asa,ca... De ce e rau medicul care recomanda analize? E drept ca micutii se tem de ac, dar acesta nu e motiv de a evita laboratorul!
O fi vreo forma de autoprotectie? Nu vrei sa stii ca ai o problema? Vrei sa afli de ea cand nu se mai poate face nimic?
Dureros!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Premiu de la Elena Marin - Alexe
Multumesc mult!
Premiu de la Geanina
Multumesc frumos! Si eu il daruiesc tuturor celor care intra pe blogul meu. La multi ani!
Oho! Să vezi cum e să le recomanzi o vizită la psiholog... cred că te confrunţi şi tu cu copii care au tulburări de comportament! (asta din postura de cadru didactic)
RăspundețiȘtergereDin postura de psiholog, e mai vizibilă reticenţa părinţilor de a recunoaşte că au apărut diverse probleme: vin cu ei doar când comportamentul copiilor devine de nesuportat. Iar problemele au rădăcini adânci. E foarte grav ceea ce se întâmplă: părinţii trăiesc într-o lume a lor, în care se cred părinţii perfecţi cu copii perfecţi. Dureros, cum ai spus şi tu. Dar, mai ales, periculos!
..e o forma de needucatie si de prostie, sa-mi fie iertat.
RăspundețiȘtergereCred ca nu toti oamenii ar trebui sa aiba copii, daca nu sunt capabili sa-i creasca, sa-i educe, sa-i ocroteasca.Din pacate astia...fac cei mai multi copii, care vor deveni nefericitii sortii.
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereLili - nici la logoped nu merg, dar la psiholog?
RăspundețiȘtergereIoana - greu de spus ce e! Lipsa de educatie, de timp, teama de a nu se confrunta cu ceva probleme in plus...
RăspundețiȘtergereElena - cam asa e. Familiile cu un nivel scazut de educatie au cei mai multi copii.Dar am observat ca acestea sunt mai receptive la sfaturi!
RăspundețiȘtergereNecazul e ca sunt si multe familii "bune" care refuza sa se confrunte cu realitatea! La acestea nici sfaturile nu prea prind.
Ei sunt cineva...stiu totul...si... nimic!