O educatoare observa copii in timp ce deseneaza, oprindu-se din cand in cand sa vada cate o lucrare.
Ajungand langa o fetita care lucra cu mare atentie, o intreba ce deseneaza...
Fetita spuse:
- Il desenez pe Dumnezeu.
Educatoarea raspunse:
- Dar nimeni nu stie cum arata Dumnezeu.
Fara sa se opreasca o secunda, cu privirea tinta la desen, fetita raspunse:
- O sa stie...in cateva minute.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Premiu de la Elena Marin - Alexe
Multumesc mult!
Premiu de la Geanina
Multumesc frumos! Si eu il daruiesc tuturor celor care intra pe blogul meu. La multi ani!
Cred că noi, educatoarele şi învăţătorii suntem cei mai fericiţi, pentru că putem relata astfel de poveşti. Am putea umple chiar cîteva volume!
RăspundețiȘtergereDa, macar din acest punct de vedere suntem fericiti! In rest?
RăspundețiȘtergereNu stiu cum se face ca fericirea aceasta de care pomeniti ( in general la tot felul de dascali )la cei mai multi se transforma in : zbieraturi, urlete, cuvinte needucative, fata crispata, aroganta, lipsa moralei si lovituri.
RăspundețiȘtergereE drept ca si elevii va provoaca, dar unde este atunci arta dascalului?
Domnul Isus o avea.
El a fost cel mai mare invatator, al tuturor timpurilor. Si ca un bun profesor a zis: "Invatati de la Mine, caci eu sunt bland si smerit cu inima."
Dumnezeu sa va ajute, nu numai sa invatati dar sa si faceti.
Anonim - suntem oameni supusi pacatelor, dar ne straduim sa tinem cumpana cat mai dreapta! Uneori mai cedeaza si nervi nostri, dar in general incercam sa iasa totul cat mai bine. Ca nu putem sa zambim tot timpul, ca nu-i putem multumi pe toti, asta e o alta poveste.
RăspundețiȘtergereNici noi nu suntem multumiti de toti si de toate, deci...e un cerc vicios!