Durere mare

Aseara, cerul si-a mai prins o stea in par.
Este colegul nostru, Ionica, pe care Dumnezeu l-a chemat in imparatia lui.
Prea devreme, zicem noi, dar cine stie caile Lui?
A lasat in urma elevi carora nu le-am putut opri lacrimile oricat am incercat si colegi care inca nu cred ca simpaticul invatator nu va mai veni la scoala.
Eu voi dori mereu sa-l vad pe hol, langa copiii lui, asteptandu-ma sa-i las clasa libera. Imi va fi dor de blandetea lui, de omul caruia i-am impartasit multe din bucuriile si necazurile mele.
Ma rog Domnului sa le dea putere sotiei si baiatului sa treaca cumva peste marea durere, iar cu el sa fie bun asa cum a fost el cu generatiile care i-au trecut prin mana.