De ce nu ne-am bucurat?

Azi a fost ziua colegiului nostru. Ca in fiecare an ne-am pregatit sa o serbam cum se cuvine, desi perspectiva unor zile fara plata ne-a cam intunecat chipurile. Cadre didactice, elevi, parinti am pregatit, pe langa altele, un spectacol de zile mari.
Azi, in sala am observat un lucru ciudat, zic eu.
Parintii si elevii spectatori participau cu entuziasm la spectacol:aplaudau, cantau...
Cadrele didactice, si suntem multi - peste 120, priveau si ... doar aplaudau atunci cand punctul din program lua sfarsit.
Ma intreb unde sunt figurile vesele din anii trecuti, de ce colegii tineri care sunt majoritari in scoala nu s-au putut bucura si nu au participat cu tot sufletul la spectacol?
Chiar la inceputul festivitatii, primarul care a onorat invitatia spusese ca nu trebuie sa ne facem griji in privinta banilor, ca el va incerca sa compenseze "pierderile" din bugetul local. Deci nu este vorba de bani.
Sa fie vorba ca ne-am simtit umiliti cand ni s-a spus ca vom primi "ceva" de la primarie?
Daca primarul tacea si facea am fi participat si noi cu entuziasm la spectacol?
Suntem prea sensibili?
Ce-i cu noi?