Ce zi, Doamne!

Astazi am avut o zi tare grea.
A inceput un nou an scolar si eu am luat clasa I. Cateva zile am alergat pentru a pregati cele necesare: manuale legate cu fundita, baloane(munca ,nu gluma pentru a le umfla si a le pune pe bete), ecusoane pentru fiecare copil, bomboane, clasa pusa la punct, liste, procese verbale pe care sa le semneze parintii. Si toate acestea in conditiile in care am avut si un deces in familie.
Deci m-am impartit asa: la ora 8 am fost la scoala, la ora noua am primit copiii in clasa (ce mai bucurie pe cei mici care au fost intampinati cu flori si cantece de copiii pe care i-am avut anii trecuti!). Au rasfoit manualele au discutat vrute si nevrute, abia i-am stapanit, daca se poate spune asa. Fiecare avea ceva de spus , indiferent de subiectul propus! Ce mai...
Apoi au venit notabilitatile si s-au tinut discursuri.
Am fugit acasa, m-am schimbat si am plecat la inmormantare.
De la ora cinci am avut sedinta cu parintii care a durat pana la opt. Timp de mancare nu am prea avut, dar ce mai conteaza! Acum sunt prea obosita si nu imi mai este nici foame. Am baut un pahar cu apa si imi ajunge!
Asta e viata.
De multe ori nu vedem ca este scurta si cand realizam asta e prea tarziu.
Una peste alta a mai trecut o zi!