Translate

joi, 16 iulie 2009

Viata...

Fericirea tine clipe! Viata ne aduce mai multe surprize neplacute. Cand ma simteam mai bine, am aflat ca mama este bolnava si vrea sa ma vada. Asa ca, am lasat totul balta (aveam zugravi in casa) si "am dat o fuga" pana la ea. Au fost doar...cateva sute de kilometri.As fi vrut sa zbor, dar imi lipseau aripile. Cand am plecat departe de casa eram tanara si nu ma gandeam ca vor veni momente in care voi regreta. O priveam pe mama plangand si ma tot intrebam de ce o face. Cu timpul am inteles ce o macina, mai ales ca am devenit si eu mama si baiatul meu s-a casatorit si am ramas doar eu cu sotul.Acum mi-am gasit mama mai batrana si bolnava. Ii curgeau lacrimile cand am intrat in casa si ii curgeau lacrimile cand am plecat. Nu stiu de ce, dar cred ca am vazut-o pentru ultima oara in viata. Ma doare sufletul. Nici sa plang nu pot! Simt singuratatea mai mult decat oricand.

3 comentarii:

  1. Nu eşti singură: ai soţul, băiatul, nora... Doar sufletul tău e dezorientat, copilul din tine suferă la gândul că va rămâne fără mamă...
    E normal să fie aşa, e în firea lucrurilor să fie aşa. Părinţii trec dincolo, copiii duc mai departe ce au învăţat de la ei... Astfel, rămân mereu cu noi, părinţii noştri dragi, chiar dacă noi alegem să trăim departe de ei, chiar dacă ei se duc acolo unde este locul celor care au încheiat acest capitol...al vieţii...
    Plângi, vorbeşte cu cei dragi, spune-i mamei tale ce nu i-ai spus, dar crezi că trebuie rostit...

    RăspundețiȘtergere
  2. Mulţumesc! Ştiu că aşa trebuie să fie, dar mi-e greu să mă împac cu gândul. Încerc să trec peste asta.Trebuie să reuşesc!

    RăspundețiȘtergere

Premiu de la Elena Marin - Alexe

Premiu de la Elena Marin - Alexe
Multumesc mult!

Premiu de la Geanina

Premiu de la Geanina
Multumesc frumos! Si eu il daruiesc tuturor celor care intra pe blogul meu. La multi ani!